ETÁJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage. Vezi definitia »

BALONÁJ s. n. Lățime a secțiunii transversale a unui pneu, aflat sub presiune maximă. (< balon + -aj) Vezi definitia »

LIBERTINÁJ s. n. Comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare. – Din fr. libertinage. Vezi definitia »

EFLEURÁJ s.n. (Franțuzism) Atingere ușoară. ♦ Masaj ușor, cu vârful degetelor sau cu toată palma, acționând țesuturile în mod reflex. [Pron. -flö-. / < fr. effleurage]. Vezi definitia »

EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage. Vezi definitia »