SPĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, spătărești, adj. Care aparținea spătarului² sau spătăriei, privitor la spătar² sau la spătărie. – Spătar² + suf. -esc. Vezi definitia »

CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului², care se află pe cer², privitor la bolta cerului². 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer² (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul² (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer² + suf. -esc. Vezi definitia »

BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque) Vezi definitia »

VĂRVĂRÉSC, -EÁSCĂ, vărvărești, adj. Care aparține barbarilor, privitor la barbari; fig. crud, nemilos. – Din varvar + suf. -esc. Vezi definitia »

VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc. Vezi definitia »