Definita cuvantului marionetă
MARIONÉTĂ, marionete, s. f. Păpușă sau figurină acționată de o persoană (cu ajutorul unor sfori) spre a interpreta diferite roluri în teatrul de păpuși; fantoșă. ♦ Fig. Persoană care execută orbește ceea ce i se cere. ◊ (Adjectival) Guvernul-marionetă. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. marionette.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marionetă
seminarită, seminarite s. f. (pub., peior.) mania organizării unui număr nejustificat de mare de seminarii, simpozioane, consfătuiri etc. pe bani publici. Vezi definitia »
JURISPRUDÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. știința dreptului. (< fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia) Vezi definitia »
INTERFÁZĂ s. f. (biol.) fază de repaus aparent a unei celule între două diviziuni succesive ale nucleului. (< fr. interphase) Vezi definitia »
EFLORESCÉNȚĂ s.f. 1. Începutul înfloririi unei plante; îmbobocire. ♦ (Fig.) Înflorire, îmbobocire. 2. Transformare în pulbere a unor săruri cristalizate prin pierderea apei de cristalizare. ♦ Depozit de săruri de la suprafața unor roci. 3. Erupție ușoară pe piele; (pop.) spuzeală. [< fr. efflorescence]. Vezi definitia »
táșcă (-tắști), s. f. – Traistă, tolbă, sac, raniță. – Var. teașcă, teșcoi, te(c)șilă, tecșoi, înv. ticseu, tixeu. Germ. Tasche, prin intermediul mag. táska, pol. taszka, rut., rus. slov. táška (Cihac, II, 403; Miklosich, Fremdw., 132; REW 8592). Vezi definitia »