Definita cuvantului tașcă
táșcă (-tắști), s. f. – Traistă, tolbă, sac, raniță. – Var. teașcă, teșcoi, te(c)șilă, tecșoi, înv. ticseu, tixeu. Germ. Tasche, prin intermediul mag. táska, pol. taszka, rut., rus. slov. táška (Cihac, II, 403; Miklosich, Fremdw., 132; REW 8592).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tașcă
BARBÉTĂ3 s.f. (Mil.) Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ♦ Blindaj circular fix la tunurile navale. [< fr. barbette]. Vezi definitia »
FRÉZĂ3 s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. [< friza]. Vezi definitia »
CALEDONIÁNĂ adj. (În sintagma) Orogeneza caledoniană = totalitatea mișcărilor de cutare a scoarței terestre petrecute în timpuri străvechi și care au dat naștere munților din Scoția, Scandinavia etc. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calédonienne. Vezi definitia »
SÓLDĂ, solde, s. f. Sumă de bani plătită militarilor și personalului civil din armată. ◊ Expr. A fi în solda cuiva = a susține cauza cuiva din interes material (și nu din convingere). – Din fr. solde. Vezi definitia »
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z