IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis. Vezi definitia »

AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. 1. Formă de guvernare în care toate puterile statului sunt concentrate în mâna unei singure persoane, care exercită o putere absolută, despotică, nesocotind interesele și voința poporului. 2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratie (< gr.). Vezi definitia »

PSICROESTEZÍE s.f. (Med.) Psicroalgie. [Gen. -iei. / < fr. psychroesthésie, cf. gr. psychros – rece, aisthesis – senzație]. Vezi definitia »

HIPOMNEZÍE s.f. (Med.) Slăbire a memoriei. [Gen. -iei. / < fr. hypomnésie, cf. gr. hypo – sub, mnesis – memorie]. Vezi definitia »

PROPOZÍȚIE, propoziții, s. f. 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată etc. 2. (Livr.) Propunere. 3. (Log., Mat.) Enunț a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate. [Var.: propozițiúne s. f.] – Din fr. proposition, lat. propositio, -onis. Vezi definitia »