Definita cuvantului mulțime
MULȚÍME, mulțimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populației; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. ◊ Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mulțime
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Din băieș + suf. -ime. Vezi definitia »
v'ântură-lúme s. m. și f., g.-d. lui v'ântură-lúme; pl. v'ântură-lúme Vezi definitia »
PLASMODÉSME s. f. pl. filamente citoplasmatice care străbat membrana celulară, făcând legătura cu celulele învecinate. (< fr. plasmodesmes) Vezi definitia »
Nume de limbă.
„„Fals statut și glotonim (nume al unei limbi) impropriu atribuite de lingvistica sovietică oficială și de unii lingviști ex-sovietici limbii române din fosta U.R.S.S., considerată limbă romanică răsăriteană diferită de (daco)română” Acad. Marius Sala Vezi definitia »
RENÚME s.n. Nume bun, faimă, reputație, celebritate. ♦ Cu renume = renumit, celebru. [Pl. invar. / < fr. renom, după nume]. Vezi definitia »