baltagíu, baltagíi, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului. Vezi definitia »

ýtriu [triu pron. trĩu] (y-triu) s. n., art. ýtriul; simb. Y Vezi definitia »

FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil¹, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. fîlius. Vezi definitia »

fíu (fíi), s. m. – Copil, băiat (considerat în raport cu părinții). – Mr. h’il’u, megl. il’u, istr. fil’. Lat. fῑlius (Pușcariu 618; Candrea-Dens., 588; REW 3303; DAR), cf. it. figlio, fr. fils, sp. hijo, port. filho. Cf. și fie. Der. firesc, adj. (filial); înfia, vb. (a adopta). – Der. neol. (din fr.) filial, adj.; filiați(un)e, s. f.; afilia, vb. Din rom. provine rut. fil (Miklosich, Wander., 15). Vezi definitia »

SOLFÉGIU s.n. Mică piesă muzicală compusă pentru exerciții; exercițiu vocal fără cuvinte. [Pron. -giu. / < it. solfeggio, cf. fr. solfège]. Vezi definitia »