BILINGVÍSM s. n. Situația în care se află un vorbitor care folosește în mod curent două limbi diferite. – Fr. bilinguisme. Vezi definitia »

ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme. Vezi definitia »

FAVÍSM s. n. anemie hemolitică recurentă provocată prin administrarea de sulfamide sau după ingerarea boabelor unei plante potagere. (< fr. favisme) Vezi definitia »

BALZACIANÍSM s. n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism. Vezi definitia »

PANAMERICANÍSM s. n. tendință spre dezvoltarea și instituționalizarea relațiilor între statele continentului american. (< fr. panaméricanisme) Vezi definitia »