SUBIECTIVÍSM s. n. 1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect (II, 1). ◊ (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme) Vezi definitia »

HIPERPARATIROIDÍSM s.n. (Med.) Boală cauzată de o secreție excesivă de hormon paratiroidian. [Pron. -ro-i-. / < fr. hyperparathyroïdisme]. Vezi definitia »

CONFUCIANÍSM s. n. Doctrina filozofică, etică și social-politică a lui Confucius și a urmașilor lui. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. confucianisme. Vezi definitia »

ANTIDEMOCRATÍSM s. n. caracter antidemocratic. (< antidemocrat + -ism) Vezi definitia »

ANTIRASÍSM s. n. opoziție fată de rasism. (< fr. antiracisme) Vezi definitia »