TOC͹, tocesc, vb.IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti. Vezi definitia »

lipici, lipiciuri s. n. 1. (pop.) farmec, ceea ce atrage, încântă sau seduce în felul de a fi al cuiva. 2. (friz.) produs al industriei cosmetice. 3. (er.) spermă. Vezi definitia »

ȘĂGÁCI, -CE, șăgaci, -ce, adj. (Înv.) Glumeț, șăgalnic. – Din șagă + suf. -aci. Vezi definitia »

NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici. Vezi definitia »

strâjnicí, strâjnicésc, vb. IV (reg.) a (se) tunde rău. Vezi definitia »