scărpiníci s.n. (reg.) senzație de mâncărime; iritație a pielii care provoacă mâncărime. Vezi definitia »

strigáci, strigáci, s.m. (înv.) persoană care anunță cu glas tare știrile oficiale; strigaș. Vezi definitia »

TĂRBĂCÍ, tărbăcesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ Fig. A ocărî; a-și bate joc de cineva. 2. (Reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ Refl. A se murdări (cu noroi). – Cf. tăbăci. Vezi definitia »

stâlpocí, stâlpocésc, vb. IV refl. (reg.) a se opinti. Vezi definitia »

ZBIC͹, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci) Vezi definitia »