VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele¹, care conduce o ambarcație cu vâsle¹; vâslitor. – Vâslă¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

podláș, podláșuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor țărănești sau la șură. 2. construcție rudimentară de deasupra vetrei țărănești pentru evacuarea fumului și scânteilor; fumar, ursoaie, babură, capră. 3. (în forma „potlaj”) suport de lemn pe care se clădește o stivă de lemne, pentru a o feri de umezeală. 4. (în forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fân; podină. 5. (în forma „potlaj”) construcție din lemne așezate transversal pe căile de acces forestiere. 6. (în forma „poclaș”) masă pe care se ține cașul la stână. 7. (în forma „poclaș”) vreasc, gătej. Vezi definitia »

sabie-târâș expr. (deț.) om condamnat pentru omor deosebit de grav. Vezi definitia »

BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. Vezi definitia »

căuzáș, căuzáși, s.m. (înv.) 1. partizan al unei cauze secrete; conspirator, revoluționar. 2. participant la revoluția din 1848 în Țara Românească. 3. persoană din același partid; om care apără aceeași cauză; pricinaș. Vezi definitia »