PĂHĂRÚȘ, păhărușe, s. n. (Pop.) Păhărel. – Pahar + suf. -uș. Vezi definitia »

păstrăváș², păstrăváșe, s.n. (reg.) un fel de plăcintă țărănească. Vezi definitia »

PRUNDĂRÁȘ, prundărași, s. m. Numele mai multor păsări călătoare care trăiesc de obicei pe malul apelor; a) pasăre brună-roșcată pe spate și albă pe pântece, cu câte o dungă neagră transversală pe piept și pe părțile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -ăraș. Vezi definitia »

ARPACAȘ beton penal, colivă, moloz. Vezi definitia »

TĂÍȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș. Vezi definitia »