ETERNÍT s. n. (Constr.) Azbociment. – Din germ. Eternit, fr. éternit. Vezi definitia »

INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit², nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 S. n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini. Vezi definitia »

NEADORMÍT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, treaz; Fig. care veghează atent; activ; neobosit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + adormit. Vezi definitia »

vinărít s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură. Vezi definitia »

CINERÍT s.n. Rocă vulcanică piroclastică, cimentată, formată din material fin provenit din pulverizarea și consolidarea lavei. [< fr. cinérite]. Vezi definitia »