APOSTRÓFĂ¹, apostrofe, s. f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-și brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat. – DIn fr. apostrophe, lat. apostropha. Vezi definitia »

ENCAÚSTICĂ s.f. (Ant.) Pictură făcută cu culori diluate în ceară. // s.m. Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. [Pron. -ca-us-. / < fr. encaustique, cf. gr. enkaustike < enkaiein – a arde]. Vezi definitia »

ANCHILOSTOMIÁZĂ s.f. Boală parazitară provocată de anchilostom, care se manifestă prin inflamarea mucoasei intestinului și prin pierderea hemoglobinei. [< fr. ankylostomiase]. Vezi definitia »

CONTRATREÁPTĂ, contratrepte, Componentă verticală a treptei, care face legătura între două trepte (Observație: se pot realiza scări, fară contratrepte) (sursa: Buletinul Construcțiilor vol. 21/2004) Vezi definitia »

maimúță (maimúțe), s. f. – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Femeie ușoară. – Var. (Mold.) momiță, (înv.) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (înv.) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Tc. (arab.) maimun (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), cf. ngr. μαϊμοῦ, bg. maimuna, sb. maimun, it. mammone, v. fr., prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din ngr. Atestat din sec. XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Der. maimuți, vb. (a imita); maimuțări, vb. (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), s. f. (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), vb. (Mold., a imita); măimui, (înv., a imita); momițărie (var. monițărie), s. f. (Mold., imitație); maimuțăresc, adj. (ca de maimuță). Vezi definitia »