Definita cuvantului măciucă
MĂCIÚCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. – Lat. *matteuca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măciucă
BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. – Et. nec. Vezi definitia »
LÓNJĂ s.f. (Sport) Piesă mobilă ajutătoare, folosită la învățarea unor mișcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. [< fr. longe]. Vezi definitia »
CAPITÁLĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Din fr. capitale. Vezi definitia »
EXOTOXÍNĂ, exotoxine, s. f. Substanță toxică, de natură proteică, secretată de unele specii microbiene în mediile în care se dezvoltă și care produce stări toxicoinfecțioase la om și la animale. – Din fr. exotoxine. Vezi definitia »
OPONÉNȚĂ s. f. opoziție. (< engl. opponency) Vezi definitia »