mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat). Vezi definitia »

vátră (vétre), s. f. – 1. Cămin, foc, loc unde se aprinde. – 2. Cămin, casă, locuință. – 3. (Banat) Pavaj, pardosea. – 4. Hotar, limită. – Mr., megl. vatră. Mgr. βάθρον „loc de așezat, bază” (Philippide, II, 741). De obicei, este considerat drept cuvînt autohton sau balcanic (Miklosich, Slaw. Elem., 9; Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32; Candrea; Skok, ZRPh., LIV, 202; Rosetti, II, 124; Pușcariu, Lr., 179), sau provenind din alb. vatrë (Cihac, II, 721; Pascu, II, 224). Din rom. trebuie să provină sb., cr., slov. vatra, pol. watra, rut. vatra, vaterka, rus. vatrucha (Miklosich, Wander., 11 – 12; Miklosich, Fremdw., 135), și probabil alb. vatrë. – Der. vătrar, s. n. (unealtă cu care se scormonește în foc), cf. vătrai; vătraș, s. m. (se zice despre țiganii stabili, în opoziție cu cei nomazi). Vezi definitia »

CANONIÉRĂ s. f. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc. (<fr. canonnière) Vezi definitia »

revedínă s.f. (reg.) fată bătrână. Vezi definitia »

hohaiseală, s. f. sg. (țig.) escrocherie cu aur sau alte metale prezentate ca fiind prețioase, dar, în realitate, false. Vezi definitia »