Definita cuvantului măiestrie
MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măiestrie
TRICOCLAZÍE s. f. rupere (traumatică) a firelor de păr. (< fr. trichoclasie) Vezi definitia »
ZAGÁIE s.f. Suliță la popoarele primitive. [Pron. -ga-ie. / < fr. zagaie, cf. ar. az-zaghaia]. Vezi definitia »
PIURÍE, piurii, s. f. Stare patologică provocată de infecția căilor urinare și caracterizată prin prezența puroiului, a leucocitelor și a germenilor microbieni în urină. [Pr.: pi-u-] – Din fr. pyurie. Vezi definitia »
HĂRĂBÁIE, hărăbăi, s. f. V. harabaie. Vezi definitia »
ADDUBITÁȚIE s. f. dubitație. (< lat. addubitatio) Vezi definitia »