Definita cuvantului coasă
COÁSĂ, coase, s. f. 1. Unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit. 2. Acțiunea de a cosi; timpul când se cosește. ♦ Recoltă de plante erbacee cosite. – Din sl. kosa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coasă
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo. Vezi definitia »
CHINEZOÁICĂ, chinezoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Chinei sau este originară de acolo. – Chinez2 + suf. -oaică. Vezi definitia »
MICROBALÁNȚĂ, microbalanțe, s. f. Balanță de laborator foarte sensibilă, destinată cântăririi cantităților mici de substanță. – Din fr. microbalance. Vezi definitia »
OCITOCÍNĂ, ocitocine, s. f. Substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine, secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior. – Din fr. ocytocine. Vezi definitia »
ceáră s. f. – 1. Produs natural care se înmoaie și se topește, cu numeroase întrebuințări. – Ceară roșie, ceară de sigiliu. – 2. Cerumen. – 3. Plantă (Hoya carnosa, Asclepias carnosa). – Mr. țeară, istr. țerę. Lat. cēra (Pușcariu 328; Candrea-Dens., 229; REW 1821; DAR); cf. it., prov., cat., sp., port. cera, fr. cire. – Der. ceriu, adj. (gălbui); cerar, s. m. (negustor de ceară; lumînârar); cerărit, s. n. (înv., impozit pe ceară); cerărie, s. f. (magazin de ceară); cerui, vb. (a da cu ceară); ceruială, s. f. (ceruire); ceruitură, s. f. (ceruire). Pentru cerițică, cf. cerențel. Vezi definitia »