șabácă (șabáce), s. f. – Broderie în ajur. – Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi, GS, VII, 296). Der. din tc. sebeke „plasă” (Tiktin) ‹ it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din tc. (arab.) șabaka „plasă, fileu”. Vezi definitia »

PERIFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii exterioare a unei vene. [< fr. périphlébite]. Vezi definitia »

TÉRNĂ s. f. combinație de trei elemente. ♦ (mat.) ~ de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. ◊ (la loto) grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. (< fr. terne) Vezi definitia »

ELECTROCHIMOGRÁMĂ, electrochimograme, s. f. (Med.) înregistrare grafică a conturului unui organ în activitate (inimă, vase mari etc.) [Scris și: electrokimogramă] – Din engl. electrokymogram. Vezi definitia »

BÚRĂ s. f. Ploaie măruntă și deasă (însoțită de ceață); burniță. – Comp. sb. bura. Vezi definitia »