INFERÉNȚĂ s. f. operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. (< fr. inférence) Vezi definitia »

PISICÚȚĂ, pisicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pisică (I 1). 2. (Rar) Ament (la salcie, stejar, alun). – Pisică + suf. -uță. Vezi definitia »

holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. – Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR). Vezi definitia »

DIORÁMĂ s. f. 1. tablou de mari dimensiuni plasat de jur împrejurul unei încăperi circulare, din centrul căreia spectatorul privește imaginile, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real. 2. reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, în muzeele de științe naturale. (< fr. diorama) Vezi definitia »

ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală. Vezi definitia »