ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz) Vezi definitia »

henț! interj. e interzis!, nu pune mâna! Vezi definitia »

PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns². – Plânge + suf. -ăreț. Vezi definitia »

niuniúț, niuniúți, s.m. (reg.) tată. Vezi definitia »

ACRÚȚ, -Ă, acruți, -e, adj. Acrișor. – Din acru² + suf. -uț. Vezi definitia »