sétcă (-ci), s. f. – Plasă de pescuit. Rus. šetka (Tiktin). Vezi definitia »

șamátră, șamátre, s.f. (reg.) construcție rudimentară pentru adăpostirea vitelor. Vezi definitia »

CICLOMORFÓZĂ s. f. 1. totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării sale ontogenetice. 2. schimbări sezoniere. (< engl. cyclomorphosis) Vezi definitia »

poártă (pórți), s. f. – 1. Deschizătură și loc de trecere într-un loc împrejmuit. – 2. Imperiul otoman. – Mr., megl. poartă, istr. poartę. Lat. porta (Pușcariu 1347; Candrea-Dens., 1421; REW 6671), cf. it., prov., cat., port. porta, fr. porte, sp. puerta. – Der. portar (mr. purtar), s. m. (paznic; Munt., șambelan, boier însărcinat cu protocolul, cel care introduce trimișii Porții; Mold., comandantul cetății Suceava, capitala țării, șeful armatei), ar putea reprezenta direct lat. portārius (Pușcariu 1358; REW 6673); portăreasă, s. f. (femeie care păzește poarta); portărel, s. m. (înv., slujbaș domnesc subordonat marelui portar; executor judecătoresc); portărie, s. f. (meseria de portar). – Der. neol. portic, s. n., din fr. portique; portieră, s. f., din fr. portière; portal, s. n., din fr. portail. Vezi definitia »

LÚSTRĂ, lustre, s. f. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. [Var.: (înv.) lústru s. n.] – Din fr. lustre. Vezi definitia »