BAUXÍTĂ, bauxite, s. f. Oxid de aluminiu care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite. Vezi definitia »

DEMÓTICĂ, adj. (În sintagma) Scriere demotică = scriere cursivă simplificată, folosită în vechiul Egipt. – Din fr. démotique. Vezi definitia »

EPIFRÁZĂ s.f. Figură retorică prin care se adaugă unei fraze care pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie. [< fr. épiphrase, cf. gr. epi – peste, phrasos – frază]. Vezi definitia »

ruínă (ruíne), s. f. – Surpătură. Fr. ruine. – Der. ruina, vb. (a surpa); ruinător, adj. (distrugător). Vezi definitia »

șușulícă, șușulíci, s.f. (reg.) bască. Vezi definitia »