ponojnuí, ponojnuiésc, vb. IV (înv.) a învinui, a acuza, a condamna. Vezi definitia »

INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-și) îmbogăți cunoștințele, a învăța. II. tr. 1. a transmite ostașilor cunoștințele de teorie și practică militară. 2. (jur.) a face instrucția unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere) Vezi definitia »

ȘPRIȚU͹, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț¹ sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț¹ + suf. -ui. Vezi definitia »

gutúi (gutui), s. m. – Pom fructifer cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf (Cydonia vulgaris). – Var. gutăi, gutîi, (Banat) gutîn. Mr. gutuńu, megl. gătuń, găduń. Lat. cotoneus, din gr. ϰυδώνιος, probabil prin intermediul unei forme *cottaneus, rezultate dintr-o încrucișare ce poate fi atestată cu cottana „smochină” (Graur, BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu, Gram., 113; Meyer, Alb. St., IV, 75; REW 2436; Pascu, I, 97; DAR); rezultatul rom. gutîi, a fost asimilat ulterior la gutîi. Cf. it. cotogna (sicil. cutugna), prov. codoing, fr. coing, cat. codony, basc. kuduina. Der. din sl. gduna (‹ kuduna) este mai puțin probabilă, lăsînd la o parte cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în cazul sl., coincidența cu alb. ftua (Philippide, II, 639) se explică prin identitatea de origini. – Der. gutuie, s. f. (fructul gutuiului). Din rom. provin rut. guteja, rus. gutej. Vezi definitia »

AGHESMUÍ, aghesmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate pe cineva. – Agheasmă + suf. -ui. Vezi definitia »