INDECÉNT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens]. Vezi definitia »

ASOLAMÉNT s.n. (Agr.) Tehnică de cultivare a pământului constând în împărțirea unui teren cultivabil în parcele, pe care se cultivă un anumit grup de plante. [Pl. -te. / < fr. assolement]. Vezi definitia »

OMNIPREZÉNT, -Ă, omniprezenți, -te, adj. Care este prezent, activ pretutindeni. – Din fr. omniprésent. Vezi definitia »

CRACMÉNT s.n. (Med.) Senzație auditivă sau palpatorie de crepitație. [< fr. craquement]. Vezi definitia »

TORTURÁNT, -Ă adj. care torturează. (< fr. torturant) Vezi definitia »