ILMENÍT s. n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. – Din fr. ilménite. Vezi definitia »

EDAFOFÍT, -Ă I. adj., s. f. (plantă) cu rădăcinile în sol. II. s. f. pl. plante care constituie flora microscopică a solului. (< fr. édaphophyte/s/) Vezi definitia »

clăbușít, -ă, adj. (reg.) încărcat, împodobit. Vezi definitia »

SELENÍT¹ s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbenă-aurie. [< fr. sélénite]. Vezi definitia »

EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »