Definita cuvantului mărămioară
MĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă + suf. -ioară.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărămioară
tárgă (tắrgi), s. f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil it. targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă. Vezi definitia »
săgetoáică s.f. (reg.) duh rău care ar provoca boala numită săgetătură; săgetătoare, săgetoaie. Vezi definitia »
CĂPICIOÁRĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță1. – Căpiță + suf. -ioară. Vezi definitia »
ANTIBIÓZĂ s.f. Antagonism microbian bazat pe elaborarea de antibiotice. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiose]. Vezi definitia »
neiubitúră s.f. (înv.) lipsă de iubire. Vezi definitia »