vecín (-nă), adj. – 1. Apropiat, alăturat, proxim, imediat. – 2. (S. m.) În Mold., înv., supus în slujba feudalului. Mr. vițin, istr. vecin. Lat. večῑnus (Pușcariu 1869; Rew 9321), cf. vegl. vicain, it. vicino, prov. vezin, fr. voisin, cat. vehi, sp. vecino, port. vizinho. – Der. vecină, s. f. (femeie care locuiește în apropiere); vecinătate (mr. viținătate), s. f. (proximitate, apropiere; starea de vecini dependenți de proprietarii de pămînt), posibil din lat. vῑcῑnĭtātem (Pușcariu 1870); vecini, vb. (a fi vecin; a face pe cineva servil), înv.; vecinie, s. f. (condiția de iobag supus) înv.; învecina, vb. refl. (a fi vecin); vecinaș, s. m. (înv., vecin, supus); vecinesc, adj. (de vasal, de supus). Vezi definitia »

BOUDIN [budẽ], Eugène Louis (1824-1898), pictor francez. Preocupat de problemele luminii, a fost un precursor al impresioniștilor. Marine („Portul Trouville”). Vezi definitia »

jápchin s.m. sg. (reg.) bubulițe pe corp; jep. Vezi definitia »

CIPOLIN s. n. 1. rocă metamorfică din marmură albă conținând straturi de mică albă sau alte minerale cristalizate. 2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, împrumutat de la porțelanurile japoneze. (< it. cipollino) Vezi definitia »

ENCRÍN s. m. gen de echinoderme fixate, actuale sau fosile, din clasa crinoidelor; crin-de-mare. (< fr. encrine) Vezi definitia »