Definita cuvantului ctitorie
CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ctitorie
FILICOLOGÍE s. f. studiu științific al ferigilor. (< fr. filicologie) Vezi definitia »
NEUROCRINÍE s. f. 1. vărsare directă a unei secreții interne într-un țesut sau organ nervos. 2. proprietate secretorie a unor celule nervoase. (< fr. neurocrinie) Vezi definitia »
MOȘÍE, moșii, s. f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donație etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. și pop.) Avere moștenită; p. gener. orice bun moștenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoșesc; patrie. – Moș + suf. -ie. Vezi definitia »
DENDROLATRÍE s. f. adorare a arborilor, considerați ca divinități în mitologiile arhaice. (< dendro- + -latrie) Vezi definitia »
șiréghie (-ii), s. f.Codîrlă la car. – Var. șireche, șîreghe, șireglă, șiriglă, șeriglă. Mag. saroglya (Candrea, Gáldi, Dict., 158) sau sb. šareglje, šarage, din germ. Schragen, dial. Scharägel (Tiktin), cf. șiroadă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z