ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis. Vezi definitia »

RETROPROIÉCȚIE s. f. 1. proiecție cinematografică cu aparatul de proiecție aflat în spatele unui ecran translucid. 2. (fig.) proietare înapoi în timp. (< fr. rétroprojection) Vezi definitia »

ASTOMÍE s.f. (Med.) Absență congenitală a orificiului bucal. [Gen. -iei. / < fr. astomie, cf. gr. a – fără, stoma – gură]. Vezi definitia »

POLISIALÍE s.f. (Med.) Salivație excesivă. V. ptialism. [Pron. -si-a-, gen, -iei. / < fr. polysialie, cf. polys – mult, sialon – salivă]. Vezi definitia »

MIOPÍE s. f. 1. defect al cristalinului (II), care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; miopism; hipometropie. 2. (fig.) lipsă de perspectivă. (< fr. myopie) Vezi definitia »