Definita cuvantului desinență
DESINÉNȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu desinență
BIMEDIÁNĂ s. f. segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse. (< bi- + mediană) Vezi definitia »
TIFLÍTĂ s. f. inflamație a cecului2. (< fr. typhlite) Vezi definitia »
CATAHRÉZĂ s. f. figură de stil prin atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat. (< fr. catachrèse, lat. catachresis, gr. katachresis, abuz) Vezi definitia »
ASTACICULTÚRĂ s. f. ramură a acviculturii care se ocupă cu creșterea și exploatarea rațională a racilor. (cf. lat. astacus, rac) Vezi definitia »
MEDÉLNIȚĂ, medelnițe, s. f. (Înv.) Lighean în care domnul și oaspeții lui își spălau mâinile înainte și după masă. – Cf. sl. mĕdĕnica. Vezi definitia »