STRAPONTÍNĂ s.f. Scaunul din față al unei trăsuri, care se poate ridica și lăsa în jos. ♦ Scaun asemănător celui descris mai sus, care se află sau se poate așeza la marginea rândurilor de scaune (pe interval) în sălile de spectacol. [Var. strapontin s.n. / cf. fr. strapontin, it. strapontino]. Vezi definitia »

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet. Vezi definitia »

LOCÚLĂ s.f. v. locul. Vezi definitia »

BÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., așezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura mașinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne]. Vezi definitia »

postávă (-ve), s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Beci. – Megl. pustav. Sl. podŭstava „depozit” (Cihac, II, 280; Conev 61), cf. bg. postav, sb., cr. postava. Este dubletul lui posteucă, s. f. (proptea care ridică osia carului în timpul ungerii), din sl. podstavka (Tiktin). Vezi definitia »