Definita cuvantului desinență
DESINÉNȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu desinență
TEMPERÁNȚĂ s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia) Vezi definitia »
ADENÍTĂ s.f. Inflamație a ganglionilor limfatici; bubon. [< fr. adénite, cf. gr. aden – glandă]. Vezi definitia »
BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță. Vezi definitia »
ZĂHÁTĂ, zăháte, s. f. (Mold.) Gard, îngrăditură din bețe împletite cu nuiele și paie. (din ucr. zahata, zagata) Vezi definitia »
cúcă4, cúci, s.f. (reg.) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău. Vezi definitia »