SLĂBĂCIÚNE s. f. v. slăbiciune. Vezi definitia »

a prinde posturi străine expr. a vorbi aiurea, a trăncăni fără noimă. Vezi definitia »

cioáne s. f. pl. – Nume dat mai multor plante (Leonurus cardiaca; Rhinantus glaber). – Var. cione. Origine necunoscută. Ar putea fi vorba de un etimon celtic sau germanic, similar cu kawa, care corespunde fr. chouette și sp. chova (cf. Corominas). Vezi definitia »

IERTĂCIÚNE, iertăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Iertare. ◊ Expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. – Ierta + suf. -ăciune. Vezi definitia »

COMPREHENSIÚNE s.f. Putere de pătrundere, de înțelegere; pricepere; cunoștință, cunoaștere. ♦ (Log.) Conținut. [Pron. -si-u-. / cf. fr. compréhension, lat. comprehensio]. Vezi definitia »