fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat). Vezi definitia »

proboșág, proboșáguri, s.n. (reg.) încercare, exercițiu. Vezi definitia »

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg. Vezi definitia »

HEMOFÁG, -Ă, hemofagi, -ge, adj. (Biol.) 1. (Despre animale) Care se hrănește cu sânge. 2. (Despre celule) Care distruge globulele roșii din sânge. – Din fr. hémophage. Vezi definitia »

ZIGZÁG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag]. Vezi definitia »