ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor]. Vezi definitia »

PROFÍT s.n. 1. Câștig, folos, beneficiu. 2. Venitul care are ca izvor plusvaloarea. [< fr. profit, it. profitto]. Vezi definitia »

COTÍT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – V. coti. Vezi definitia »

protestuít, -ă, adj. (înv.) contestat. Vezi definitia »

FĂLȚUÍT², -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui. Vezi definitia »