Definita cuvantului mărturisire
MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s. f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ Spec. Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – V. mărturisi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărturisire
DECLAMÁRE, declamări, s. f. Faptul de a declama; declamație. – V. declama. Vezi definitia »
ROMANȚÁRE, romanțări, s. f. Faptul de a romanța. – V. romanța. Vezi definitia »
CUPULIFÉRE s.f.pl. Familie de plante al căror fruct este prevăzut cu o cupulă; fagacee; (la sg.) plantă din această familie. [Sg. cupuliferă. / < fr. cupulifères]. Vezi definitia »
retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri Vezi definitia »
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. Vezi definitia »