INSTITUÍRE, instituiri, s. f. Faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare; alcătuire. – V. institui. Vezi definitia »

EMONDÁRE s.f. Acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondație. [< emonda]. Vezi definitia »

BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. Vezi definitia »

DESERVÍRE¹, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi¹ și rezultatul ei. – V. deservi¹. Vezi definitia »

ROTIFÉRE s.n.pl. Clasă de viermi de apă foarte mici, cu gura înconjurată de cili vibratili; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. rotifer. / < fr. rotifères]. Vezi definitia »