APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. – Fr. approbatif (lat. lit. approbativus). Vezi definitia »

DISPERSÍV, -Ă, dispersivi, -e, adj. Care permite dispersia. – Din fr. dispersif. Vezi definitia »

ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus. Vezi definitia »

TARDÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) târziu (decât ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo]. Vezi definitia »

CARMINATÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care favo-rizează evacuarea gazelor din intestin. (< fr. carminatif) Vezi definitia »