TROLÍU, troliuri, s. n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil. Vezi definitia »

ALÓDIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. (< lat. allodium) Vezi definitia »

ÁTRIU s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u] – Din fr. atrium, lat. atrium. Vezi definitia »

albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi Vezi definitia »

CARNÁGIU s.n. v. carnaj. Vezi definitia »