Definita cuvantului eră
ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eră
șufăreálă, șufăréli, s.f. (reg.) înșelare, escrocare. Vezi definitia »
RIBONUCLEOPROTEÍNĂ, ribonucleoproteine, s. f. (Biol.) Complex macromolecular alcătuit din proteine și acid ribonucleic. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. ribonucléoprotéine, engl. ribonucleoprotein. Vezi definitia »
AMINOPEPTIDÁZĂ s. f. enzimă cu acțiune de hidroliză. (< engl. aminopeptidase) Vezi definitia »
CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă1 (1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦ Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊ Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut – Casă1 + suf. -uță. Vezi definitia »
CARÚRĂ s.f. Forma umerilor și a spatelui; lățime în spate. [< fr. carrure]. Vezi definitia »