răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă). Vezi definitia »

PUDRIÉRĂ s. f. cutioară în care se ține pudra. (< fr. poudrière) Vezi definitia »

víperă (-re), s. f. – Năpîrcă (Pelias berus, Vipera ammodytes). – Mr. (nvipirat „veninos”); istr. viperę. Lat. vῑpĕra (Pușcariu 1904; lipsește REW 9358), cf. sard. pivera, sp. vibora. Apare din sec. XVII; Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit. Vezi definitia »

CIANAMÍDĂ s. f. amidă a acidului cianhidric, substanță cristalină, instabilă, din care se obține melamina. (< fr. cyanamide) Vezi definitia »

ARIERDÚNĂ s. f. dună situată în partea dinspre uscat a unui complex de dune litorale. (< fr. arrière-dune) Vezi definitia »