OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. Vezi definitia »

keiV06 <a href=„http://hdzeqrkucuuk.com/”>hdzeqrkucuuk</a>, [url=http://vssgnyylspeu.com/]vssgnyylspeu[/url], [link=http://brisuqbtqwft.com/]brisuqbtqwft[/link], http://xfofojflrgzy.com/ Vezi definitia »

DEPRESÍV, -Ă adj. În legătură cu o depresiune neuropsihică. ◊ (Med.) Sindrom asteno-depresiv = formă de astenie care se manifestă printr-o tristețe profundă și prin pierderea dorinței de viață. [< fr. dépressif]. Vezi definitia »

CONGESTÍV, -Ă adj. Care provoacă o congestie, care arată o congestie, de congestie. [< fr. congestif]. Vezi definitia »

REACTÍV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif]. Vezi definitia »