VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. Vezi definitia »

GRĂITÓR², -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Convingător, elocvent, concludent. – Din grăi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

PARIÓR, pariori, s. m. Persoană care pariază. [Pr.: -ri-or] – Din fr. parieur. Vezi definitia »

TELEVIZÓR, televizoare, s. n. Aparat care recepționează imagini transmise prin televiziune. – Din fr. téléviseur. Vezi definitia »

scăișór, scăișóri, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. plantă erbacee cu flori mici albe sau verzui și cu fructe care se agață de haine și de lâna oilor; turiță. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide și ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, și cu frunze dințate; pejme. 5. puciognă (plantă). 6. sticlete. Vezi definitia »