TĂVĂLÚG, tăvălugi, s. m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. și: (n.) tăvăluguri. – Var. tăvălúc s. m.] – Tăvăli + suf. -ug. Vezi definitia »

IMBRIFÚG, -Ă adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr. imbrifuge]. Vezi definitia »

VÁNDRUG s. m. lemn rotund despicat în două, care susține pereții unei mine. (< germ. Wandruck) Vezi definitia »

stăiúg, -ă, adj. (reg.; despre cai) care are o stea albă în frunte. Vezi definitia »

TENIFÚG, -Ă adj., s. n. (medicament) vermifug față de tenie. (< fr. ténifuge) Vezi definitia »