DĂRUÍRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar². ♦ Fig. Devotament, abnegație, sacrificiu. – V. dărui. Vezi definitia »

ORDONÁRE s. f. acțiunea de a ordona. ♦ (log.) raport de ~ = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. (< ordona) Vezi definitia »

ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. Vezi definitia »

TRAVERSÁRE s. f. 1. acțiunea de a traversa. 2. instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. 3. străpungerea unui element de construcție pentru montarea instalațiilor. 4. așezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. (< traversa) Vezi definitia »

ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation]. Vezi definitia »