Definita cuvantului mărturisitor
MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s. m. (Înv.) Persoană care arată, susține, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărturisitor
TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s. m. Organ de simț situat în dermă, care recepționează variațiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo- + receptor. Vezi definitia »
CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu.i-] – Celui + suf. -tor. Vezi definitia »
SOR1 s. f. v. soră. Vezi definitia »
INFRASONÓR, -Ă adj. referitor la infrasunete; infrasonic. ♦ oscilații ĕ = oscilații supersonice. (< fr. infra-sonore) Vezi definitia »
TOR1 s.n. 1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. [< fr. tore, cf. lat. torus – coardă]. Vezi definitia »