MAÓRI subst. 1. S.m. pl. Populație băștinașă din Noua Zeelandă. 2. S.f. Limbă polineziană vorbită de maori. (cf. fr. maori) Vezi definitia »

structuri autonome Vezi definitia »

bibiluri s. n. pl. (prst.) vorbe sau gesturi de atragere a clienților. Vezi definitia »

miscări lente de înăl are sau de coborâre a unor păr i din scoar a terestră, fără a deranja structura stratelor; când acestea sunt pozitive, are loc retragerea apelor si extinderea suprafe elor continentale; cand epirogenezele sunt negative, are loc înaintarea apelor peste uscatul în coborâre. â?? [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti] Vezi definitia »

ÎNFRIGĂRÍ, înfrigăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune în frigare. – Din în- + frigare. Vezi definitia »