ELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la electroni(că). 2. care funcționează după legile electronicii. ♦ muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii. 2. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice. (< fr. électronique) Vezi definitia »

DRACÓNIC, -Ă, draconici, -ce, adj. (Despre legi, dispoziții etc.) Care este foarte aspru, de o severitate excesivă. – Din germ. drakonisch. Vezi definitia »

BIBCIC, bibcici, s.m. 1. Fecale lipite de blana sau lâna unui animal. Se poate folosi cuvântul si în cazul oamenilor. Vezi definitia »

cotíc, cotíci, s.m. (reg.) copil leneș; cotei, cotarlă. Vezi definitia »

CENÓTIC, -Ă adj. Evacuator, purgativ. [< fr. cénotique, cf. gr. kenos – gol]. Vezi definitia »